E ultimul lucru pe care ti.l scriu, sufletule. Caci destule ti.am marturisit aici, in mijlocul tuturor si totusi singuri...
Si o sa iti povestesc despre cel mai greu lucru. Stiu ca e o treaba relativa asta cu "cel mai, cea mai" stiu ca depinde de persoana si pana la urma, si de momentele diferite in voata aceleiasi persoane.
Dar totusi, asta e cel mai greu lucru pe care l.am facut vreodata: m.am destramat, m.am lasat sfaramata in mii de bucatele mici, fiecare cu secretul si emotia ei, doar pentru ca in viitor sa ma pot aduna si sa pot sa fiu intreaga, eu, pagina alba ce isi asteapta scriitorul sa ii determine soarta.
Nu multi inteleg, poate chiar niciunul din ei, cum durerea asta fizica transpusa din suferinta inimii e atat de sfasietoare incat te poate face sa vrei sa.ti scoti inima, sa nu o mai simti. Si nu de masochism sau deprimare, ci doar pt a nu mai simti. Desi odata cu eliminarea sentimentelor rele, in felul asta le elimini si pe cele bune.
Dar nu mai conteaza. Iti spui ca cea mai buna cale e sa nu simti si sa nu lasi pe nimeni sa "vada" dincolo de ferestrele sufletului tau si te convingi ca asa e bine...incat ramai doar cu intrebarea " oare voi mai avea vreodata ce am avut si ma facea fericit?"
Si o sa iti povestesc despre cel mai greu lucru. Stiu ca e o treaba relativa asta cu "cel mai, cea mai" stiu ca depinde de persoana si pana la urma, si de momentele diferite in voata aceleiasi persoane.
Dar totusi, asta e cel mai greu lucru pe care l.am facut vreodata: m.am destramat, m.am lasat sfaramata in mii de bucatele mici, fiecare cu secretul si emotia ei, doar pentru ca in viitor sa ma pot aduna si sa pot sa fiu intreaga, eu, pagina alba ce isi asteapta scriitorul sa ii determine soarta.
Nu multi inteleg, poate chiar niciunul din ei, cum durerea asta fizica transpusa din suferinta inimii e atat de sfasietoare incat te poate face sa vrei sa.ti scoti inima, sa nu o mai simti. Si nu de masochism sau deprimare, ci doar pt a nu mai simti. Desi odata cu eliminarea sentimentelor rele, in felul asta le elimini si pe cele bune.
Dar nu mai conteaza. Iti spui ca cea mai buna cale e sa nu simti si sa nu lasi pe nimeni sa "vada" dincolo de ferestrele sufletului tau si te convingi ca asa e bine...incat ramai doar cu intrebarea " oare voi mai avea vreodata ce am avut si ma facea fericit?"
